Şuete culinare (16) despre căciula lui Guguţă
Iunie e despre copilul din noi. Ăla care mânca cireșe direct din pom, care-și făcea cort din cearșaf și care credea că desertul ține loc de orice masă. Lui îi dedic o porţie de Căciula lui Guguţă.
Iunie e despre joacă. Despre copiii mici și mari, despre cireșe coapte, obraji pătați și deserturi care se încăpățânează să nu crească, în timp ce noi creştem prea repede. E luna în care ne reamintim că nimic nu vindecă mai repede decât o farfurie cu ceva dulce.
Așa intră în scenă Căciula lui Guguță: desert basarabean cu nume de poveste și structură de haos delicios — vișine învăluite în clătite rulate, așezate una peste alta ca un turn, totul înecat în frișcă, ca-ntr-o ninsoare de iunie.
Inventată în Chișinău prin anii ’70, Căciula lui Guguță (Cuşma lui Guguţă, mai exact) e un omagiu dulce adus personajului creat de Spiridon Vangheli — un copil cu cușmă mare și inimă și mai mare, care ținea în ea tot satul. De-atunci și până azi, desertul a rămas un invitat de onoare la mesele în care copilăria face regulile.
În această ediție a newsletterului, vorbim tocmai despre copilărie. Și avem o invitată perfectă pentru asta: Oana Titică, creatoarea Chicineta, foodie ludic, care a crescut un brand pe baza unei idei simple: la masa nu se vorbeşte - pentru că vorbeşte farfuria!
Vezi mai multe postări aici.
Şi pentru că am pornit cu hăhăială, s-o ţinem tot aşa.
Fun Facts despre Căciula lui Guguță:
1. A fost inventată într-un restaurant sovietic din Chișinău
Deși inspirată de copilăria basarabeană, Căciula lui Guguță nu vine dintr-o rețetă tradițională de la bunici, ci din bucătăria creativă a unui cofetar din Chișinău, în anii ’70. A fost numită astfel în onoarea personajului Guguță, un băiețel poznaș devenit simbol național în literatura pentru copii.
2. Nu are o rețetă strictă – e mai mult o filozofie
E compusă din clătite rulate cu vișine (sau alte fructe acre), așezate în formă de piramidă și acoperite cu un nor generos de frișcă. Dar de aici încolo, totul e permis: unii o servesc cu sos de ciocolată, alții cu mascarpone, iar copiii o preferă cu înghețată în vârf – ca să pară chiar o căciulă de zăpadă topită.
3. A devenit simbol cultural datorită unui personaj de carte
Numele desertului vine de la Guguță, eroul creat de Spiridon Vangheli — un băiețel care purta o căciulă tradițională moldovenească, tot mai mare cu fiecare poveste, pentru a încăpea în ea tot satul. Desertul, ca și Guguță, e despre generozitate și joacă inocentă.
Plus ceva beef:
E un mic conflict de paternitate culinară: moldovenii spun că desertul e al lor (și pe bună dreptate, pentru că vine de la Guguță, personaj moldovenesc), dar românii l-au adoptat rapid și îl trec la „dulciuri din copilărie”, iar în unele regiuni din Ucraina se servește sub alt nume, dar cu aceeași formă piramidală. În fond, cui îi pasă, atâta timp cât e cu frișcă?
Chefi și cofetari s-au plâns că e un desert „impredictibil” când vine vorba de plating: nu se feliază ușor, frișca curge, clătitele alunecă. Asta îl face aproape imposibil de porționat estetic. Dar tocmai haosul ăsta pare să fie farmecul lui: îl tai cum poți, îl mănânci cu lingura și uiți de maniere.
O reţetă pentru această minunată Căciulă a lui Guguţă? Ia de aici:
Rețetă pentru 6-8 porții
Pentru clătite (10-12 bucăți subțiri):
3 ouă
300 ml lapte
200 ml apă minerală
200 g făină
2 linguri ulei
Un praf de sare
Opțional: 1 lingură zahăr (dacă vrei clătite mai dulci)
Pentru umplutură:
500 g vișine fără sâmburi (proaspete sau congelate)
2-3 linguri zahăr (în funcție de cât de acre sunt vișinele)
1 lingură amidon (dizolvat în puțină apă) – opțional, dacă vrei un sirop mai legat
Puțină esență de vanilie sau rom – după gust
Pentru montaj:
500 ml frișcă lichidă (de preferat naturală, nu vegetală)
2 linguri zahăr pudră
Ciocolată rasă, fulgi de cocos sau vișine pentru decor
Prepară clătitele
Amestecă toate ingredientele până obții un aluat fluid. Lasă-l 10 minute să se „odihnească”, apoi coace clătite subțiri într-o tigaie unsă cu foarte puțin ulei. Lasă-le să se răcească.
2. Gătește vișinele
Pune vișinele cu zahărul într-o crăticioară, la foc mic. Dacă îți place o textură mai legată, adaugă amidonul dizolvat. Lasă să fiarbă 5–6 minute, apoi răcește complet.
3. Rulează clătitele
Umple fiecare clătită cu un șir de vișine, apoi ruleaz-o strâns ca pe o mini-ruladă. Repetă până termini clătitele.
4. Montează „căciula”
Așază 4-5 rulade una lângă alta, ca bază. Peste ele, pune un strat de 3-4 rulade, apoi 2, apoi 1 – formând o piramidă sau o „căciulă”.
5. Bate frișca
Bate frișca rece cu zahăr pudră până devine fermă.
6. Îmbracă desertul
Acoperă întreaga „căciulă” cu frișcă, din belșug, ca un munte înzăpezit. Decorează cu vișine, ciocolată rasă sau ce-ți face cu ochiul.
Newsletter de newsletter, descoperim o nouă femeie foodie, de care să ne amorezăm. În această ediţie, este vorba despre Oana Titică. Dacă ai râs vreodată în fața unei farfurii sau ai simţit că aceasta îți spune o poveste mai sinceră decât o ședință de terapie, e posibil ca Oana Titică să fie de vină.
Ea e mama lu’ Chicineta – brandul ăla cu farfurii care vorbesc. Foodie, creativă până-n oase și cu o autoironie care pune sarea-n bucate, Oana e genul de om care și-a crescut copilul interior ca pe-un business serios. L-a hrănit cu râs, l-a îmbrăcat în texte haioase și l-a pus la masa pofticioșilor.
Spoiler alert: în interviu apare și Căciula noastră.
G: Doamna mama lu’ Chicineta, îţi aminteşti ce te-a făcut să spui: „Vreau să pun texte simpatice pe farfurii”? A fost o revelație, o criză existențială sau un prânz plictisitor?
O: A fost o revelație în timpul unei discuții la o cafea, în care, vorbind despre picturi și farfurii pictate, mi-a venit brusc gândul „dar de ce nu există farfurii cu mesaje funny?!?”.
Mi-am dat seama că, în vreme ce existau farfurii pictate în diferite stiluri, cu flori, fără flori, cu personaje sau fără, mesajele (care să-mi placă și mie) erau de găsit doar pe tricouri și pe căni.
Și am zis „hm, poate aș putea să văd eu cum s-ar face chestia asta”.
G: Și când ai început efectiv să le faci, cum a fost? Cum ai ales primele materiale, furnizori, texte? Ai avut vreun moment de „asta n-o să iasă niciodată”?
O: Începutul a fost un moment de „asta n-o să iasă”, fiindcă la vremea respectivă nu știam cum se imprimă farfuriile. Cumpărasem de la ceva magazin o farfurie albă și mă plimbam cu ea prin toate print shop-urile din București întrebând „puteți vă rog să scrieți SEX pe chestia asta?”.
Eram refuzată de fiecare dată – print shop-urile nu imprimau farfurii.
M-am prins ce trebuie să fac în timpul unei mese în familie la Pitești, când mă uitam jos spre ciorbă în farfuriile cu floricele din serviciul mamei (alea de pe vremuri, pe care le avem cu toții la casa părintească) și am zis „auzi da’ ăstea nu sunt făcute la Curtea de Argeș”?
Aparent, erau, dar fabrica din Argeș se închisese demult, așa că a trebuit să găsesc altele prin țară.
Cu textele a fost mai simplu, am băut o cantitate suficientă de prosecco într-o seară și mi-au venit idei 😅
G: Ai strâns sigur niște povești bune din culise. Ne spui una dintre preferate?
O: În topul favoritelor e cea a unui tip care era mega îndrăgostit de iubita lui și, în special, de o anumită parte a iubitei, pe care o considera cea mai frumoasă din lume, așa că i-a luat foarte încântat farfuria Cakes Gave Me this Great Ass.
După primirea cadoului, iubita n-a mai vorbit cu el o săptămână.
G: Ai o farfurie „de suflet”? Una pe care o tot foloseşti chiar şi tu acasă mai des?
O: Am, și e aceeași de vreo 9 ani. Yes, I look better naked.
G: Te-ai autocenzurat vreodată? Sau ai o glumă „interzisă” pe care încă n-ai îndrăznit s-o scoți în lume?
O: Încă nu – și sper să nu se întâmple asta niciodată.
G: Și cum arată, de fapt, drumul de la idee la farfurie? Ne dai un tur ghidat printre etape și bătăi de cap?
O: În pasul 1 se bea un pahar de prosecco și se scriu textele pentru o nouă colecție. Se verifică a doua zi dimineață, la cafea, apoi se trimit pentru un Second Opinion unei prietene (de regulă, Mazilique). Se alege shortlist-ul de vreo 6 mesaje.
În pasul 2 se trimit ilustratorului textele, cu un mic brief sau moodboard – aici de obicei sunt cam lemn, fiindcă nu mă pricep deloc la grafică. Știu cam cum aș vrea să arate, dar nu prea știu să le descriu. Miraculos, designerul colecției face ceva superb, în ciuda explicațiilor mele deficitare, și se stabilește direcția artistică a colecției.
În pasul 3 se întâmplă producția, iar aici e cel mai complicat – pe farfurii nu facem print digital, ci e procedura ‘pe vechi’ de decorare a porțelanului, în care niște decoruri food-safe se aplică pe farfurii, care sunt ‘arse’ apoi în cuptoare la temperaturi mari, un timp îndelungat.
G: Ai o viață activă și în afara Chicinetei – cum se îmbină celelalte activităţi profesionale cu proiectul ăsta?
O: Scriu texte despre București pentru b365.ro și despre mâncare pe blogul meu, așa că aș zice că se îmbină frumos, fiindcă și la Chicineta practic tot scriu, dar pe farfurii 😄
G: La final, ce pregătești acum? Ce colecţie e la „cuptor”?
O: O mini ediție limitată de vară, în care descoperim că Doamna Geta, personajul creat de ilustratoarea Emilia Barbu (cu care avem deja o colecție), pleacă în concediu în Grecia.
G: Și o întrebare importantă, pentru tema noastră de iunie: în care dintre farfuriile Chicineta și-ar găsi locul cel mai potrivit o Căciulă a lui Guguță?
O: O, frumoasă prăjitură, te invit la mine în gură!
G: Ultima curiozitate: ce mâncare ți se pare nedrept de uitată și ai vrea s-o readuci în farfurii (la propriu sau prin glume)?
O: Tocănița de cartofi, aia din anii ‘90. Este SFÂNTĂ și mi-ar plăcea să o găsim în meniurile restaurantelor.
Despre cum îmi mai omor eu timpul, că nervii mi-i omoară alții.
Luna asta lucrez intens la ceva ce-mi doresc de ani de zile: un joc de cărți. Dar nu orice joc de cărți. Ci un roast cardgame cu iz culinar – cu întrebări la persoana I, aparent serioase, precum: "Ce zic că nu-mi place, dar, de fapt, îmi place la nebunie?" şi răspunsuri prăjite, de genul "Babardeală şi papardelle" sau "Un biberon cu vodka". Da, umorul e ceva mai obraznic decât în cuibarul găinii, dar şi râsetele vor fi pe măsură.
Uite cum arăta acum câteva luni, fără grafică, fără carton, printat de-a valma doar pentru a fi testat:
Se va chema Te-am Pârlit – un roast game cu temă culinară, în care râzi, te ustură puțin, dar tot îți mai torni un pahar și mai tragi o carte. Are o mecanică consacrată (cea mai simplă), dar o tematică nouă, cu nerv și umor glazurat în ironie.
E gândit pentru prieteni care se știu prea bine și au uitat să se ia în serios – sau pentru mese lungi, unde s-a terminat vinul, dar nu și pofta de râs.
Vezi noutăți curând pe Instagram - @teamparlit
Sau află primele indicii pe pagina Găinii Bătrâne.
Pofticioşilor, acestea fiind spuse, m-am urcat pe-o căciulă şi v-am urat vreme bună (de festival, de vacanţă, de relaxare şi de mare).
Pe următoarea ultimă luni din lună sau direct pe Instagram,
Găina Bătrână,
Cea care crede că cel mai bun desert de pe lumea asta ar fi clătitele cu Nutella (hai, că-s aproape de Căciula lui Guguţă).